ABIRATERONUM

DCI: ABIRATERONUM

 

 

I. Indicația terapeutică

 

  1. tratamentul neoplasmului de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, la bărbați adulți cu simptomatologie absentă sau ușoară, după eșecul hormonoterapiei de prima linie (blocada androgenica completa, analog GnRH +/-antiandrogeni), la care chimioterapia nu este încă indicată din punct de vedere clinic.
  2. tratamentul neoplasmului de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, la bărbați adulți a căror boală a evoluat în timpul sau după administrarea unei terapii cu docetaxel.

     

  3. Criterii de includere în tratament

     

  4. adenocarcinom metastatic al prostatei, confirmat histopatologic;
  5. boală progresivă în timpul sau după finalizarea tratamentului hormonal (pentru indicația 1), respectiv în timpul sau după finalizarea tratamentului cu docetaxel (pentru indicația 2), definită astfel:

     

  6. criterii PCWG (Prostate Cancer Working Group): două creșteri consecutive ale valorii PSA şi/sau
  7. boală progresivă evidentă imagistic la nivelul țesutului moale sau osos, cu sau fără progresie pe baza creșterii PSA;
  8. deprivare androgenică – testosteron seric de 50 ng per dl sau mai puţin (</= 2.0 nmol per litru);

     

  9. funcții medulară hemato-formatoare, hepatică şi renală adecvate
  10. în cazul administrării concomitente de bifosfonați, aceasta trebuie sa fie inițiată cu cel puțin 4 săptămâni anterior;

     

    a.    la pacienții la care nu a fost încă administrata chimioterapia, statusul de performanță ECOG trebuie sa fie egal cu 0 sau 1 (pentru indicația nr 1 a abirateronei).

  11. pacienți asimptomatici sau care prezintă puține simptome (durerea asociată cu neoplasmul de prostată care corespunde unui scor < 4 pe scala durerii BPI – Brief Pain Inventory, adică durere mai intens resimțită în ultimele 24 de ore).

     

  12. Criterii de excludere

     

  13. afecțiuni cardiovasculare semnificative: infarctul miocardic sau evenimentele trombotice, arteriale în ultimele 6 luni, angina pectorală severă sau instabilă, sau insuficienţa cardiacă clasa III sau IV conform New York Heart Association (NYHA)

     

    sau cu valori ale fracţiei de ejecţie cardiacă scazuta semnificativ.

  14. hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
  15. valori ale transaminazelor mai mari de 2,5 ori limita superioară a valorilor normale (iar pentru pacienţii care prezintă determinări secundare hepatice, mai mari de 5 ori faţă de limita superioară a valorilor normale);

     

  16. pacienții cu simptomatologie moderata sau severa, alta decât cea definita mai sus la criteriile de includere ca fiind simptomatologie minima, nu au indicație de abirateron înaintea chimioterapiei

     

  17. metastaze cerebrale (netratate sau instabile clinic) sau meningita carcinomatoasa progresivă

     

  18. tratament cu antagoniști ai receptorilor de androgeni, inhibitor de 5α reductază, estrogen sau chimioterapie timp de 4 săptămâni anterior începerii tratamentului cu abirateronă

     

  19. insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă;
  20. hepatită virală activă sau simptomatică;
  21. hipertensiune arterială necontrolabilă;
  22. istoric de disfuncţie adrenală sau hipofizară.

     

    IV. Tratament

    Doze

     

  23. Doza recomandată este de 1.000 mg ca doză unică zilnică (patru comprimate de

    250 mg).

  24. Se asociază doze mici de prednison sau prednisolon – 10 mg pe zi.
  25. Castrarea medicală cu analogi LHRH trebuie continuată în timpul tratamentului cu abirateronum.

     

  26. NU se administrează cu alimente (prezența acestora crește expunerea sistemică la abirateron).

     

  27. Se administrează la cel puțin două ore după masă şi nu trebuie consumate alimente cel puțin o oră după administrarea tratamentului.

     

  28. Comprimatele se înghit întregi, cu apă.
  29. doză omisă nu se reia, tratamentul continuă în ziua următoare, cu doza uzuală zilnică.

     

  30. Întreruperea corticoterapiei trebuie efectuată lent, scăzând doza progresiv: dacă tratamentul cu abirateronum este continuat după întreruperea administrării corticosteroizilor, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de exces de mineralocorticoizi

     

  31. În cazul unor situații de stres neobișnuit, poate fi indicată creșterea dozei de corticosteroizi înainte, în timpul și după situația stresantă.

     

    V. Monitorizarea tratamentului:

     

    Înainte de iniţierea tratamentului:

  32. hemoleucogramă cu formulă leucocitară;
  33. transaminaze serice (GOT, GPT);
  34. alte analize de biochimie (creatinină; uree; glicemie; ionogramă serică – potasiu, sodiu, clor, calciu, magneziu; proteine serice; fosfatază alcalină etc.);

     

  35. PSA
  36. examen sumar de urină;
  37. evaluare cardiologică (inclusiv EKG şi ecocardiografie);
  38. evaluare imagistică (de exemplu: CT torace, abdomen şi pelvis, RMN, scintigrafie

    osoasă – dacă nu au fost efectuate în ultimele 3 luni)

    Periodic:

  39. transaminazele serice,
  40. tensiunea arterială,
  41. potasemia serică (ionogramă serică)
  42. evaluarea retenţiei hidrosaline (efect secundar de tip mineralocorticoid)

     

  43. glicemia serică
  44. testosteron (doar pentru pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu analog LHRH care nu au fost castraţi chirurgical);

     

  45. PSA;
  46. evaluare imagistică (Ex CT torace, abdomen şi pelvis, RMN)
  47. scintigrafie osoasă
  48. evaluare clinică a funcției cardiace.

     

    VI. Criterii pentru întreruperea tratamentului cu Abirateronum a) cel puțin 2 din cele 3 criterii de progresie:

    Progresie radiologică, pe baza examenului CT sau RMN sau a scintigrafiei osoase

     

  49. apariţia a minimum 2 leziuni noi, osoase;
  50. progresia la nivelul ganglionilor limfatici/alte leziuni de părţi moi va fi în conformitate cu criteriile RECIST modificate pentru adenopatii – care trebuia să aibă minimum 15 mm în axul scurt pentru a putea fi considerată leziune-ţintă (măsurabilă); trebuie dovedită o creştere cu minimum 20% a sumei diametrelor scurte (dar nu în primele 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului) sau apariţia unor leziuni noi;

     

    Progresie clinică (simptomatologie evidentă care atestă evoluţia bolii): fractură pe os
    patologic, creşterea intensităţii durerii (creşterea dozei de opioid sau obiectivarea printr-o scală numerică: VPI, BPI-SF etc.), compresiune medulară, necesitatea iradierii paleative sau a tratamentului chirurgical paleativ pentru metastaze osoase, necesitatea creşterii dozei de corticoterapie pentru combaterea efectelor toxice etc.

    Progresia valorii PSA: creştere confirmată cu 25% faţă de valoarea iniţială a
    pacientului

  51. efecte secundare (toxice) nerecuperate (temporar / definitiv, la latitudinea medicului curant):
  52. reducerea funcției cardiace, semnificativă din punct de vedere clinic
  53. creșterea trasaminazelor GPT sau GOT de ≥ 5 ori valoarea superioară a normalului
  54. dezvoltarea toxicității de Grad ≥3 inclusiv hipertensiune arterială, hipopotasemie, edeme şi alte toxicități de tip non-mineralocorticoid
  55. decizia medicului;
  56. dorința pacientului de a întrerupe tratamentul.

     

    VII. Prescriptori:

     

    Inițierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnați