AFATINIBUM

DCI: AFATINIBUM

 

 

 

  1. Definiţia afecţiunii – Neoplasm pulmonar altul decât cel cu celule mici
    (NSCLC)

     

    Afatinibum este indicat ca monoterapie pentru tratamentul pacienţilor adulţi netrataţi anterior cu INHIBITORI de tirozinkinaza (TKI) la pacientii cu NSCLC avansat local sau metastatic, la care s-a pus in evidenta mutatia activatoare genei Receptorului Factorului de Creştere Epidermal (EGFR).

     

  2. Criterii de includere:

     

  3. vârstă > 18 ani
  4. diagnostic histopatologic de adenocarcinom pulmonar stadiul IV
  5. mutație activatoare a genei receptorul factorului de creștere epidermal (EGFR) prezentă
  6. fara tratament sistemic anterior pentru boala avansata (inclusiv inhibitori de tirozin kinaza ai EGFR)

     

    Nota:

     

  7. Chimioterapia anterioara adjuvanta sau neoadjuvanta este permisa daca ultimul ciclu a fost administrata cu peste 6 luni in urma.
  8. Chimioradioterapia pentru boala locoregional avansata este de asemenea permisa daca ultima administrare a chimioterapiei sau radioterapiei a fost cu peste 6 luni in urma.

     

  9. Daca s-a intarziat determinarea mutatiei EGFR activatoare si pacientul avea o stare generala care nu permitea amanarea tratamentului, se poate incepe tratamentul cu citostatice si ulterior la detectarea mutatiei sa se treaca la administrarea de afatinubum.

     

  10. Criterii de excludere:

     

  11. hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi
  12. insuficienta renala severa (nu se recomandă tratamentul cu Afatinib la pacienții cu RFG < 15ml/min/1,73mp sau la cei dializați)
  13. insuficienta hepatica severa
  14. boală pulmonară interstițială
  15. afectare gastrointestinală semnificativă sau recentă cu diaree (de exemplu boala Crohn, sindrom de malabsorție, sau sindrom diareic indiferent de etiologie)
  16. infarct miocardic acut, angină instabilă în ultimele 6 luni, aritmii necontrolate,insuficiență cardiacă clasa III sau IV NYHA
  17. alăptarea, sarcina.

     

    Atenționări:

     

  18. În cazul în care trebuie administraţi inhibitori de P-gp, administrarea acestora se va face decalat, de exemplu doza de inhibitor P-gp trebuie administrată cât mai târziu posibil după administrarea dozei de afatinib. Aceasta înseamnă de preferat la 6 ore (pentru inhibitorii P-gp administraţi de două ori pe zi) sau 12 ore (pentru inhibitorii P-gp administraţi o dată pe zi) după administrarea afatinib.

     

    2.Trebuie utilizate metode contraceptive adecvate în timpul tratamentului cu afatinib şi timp de cel puţin 1 lună după ultima doză.

     


     

    IV.    Tratament

    Doza recomandată şi mod de administrare:

     

    Doza zilnică recomandată intial este de 40 mg o dată pe zi.

    Acest medicament trebuie administrat fără alimente. Nu trebuie consumate

    alimente cel puţin 3 ore înainte şi cel puţin 1 oră după administrarea acestui medicament În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată în aceeaşi zi, imediat ce pacientul îşi aminteşte. Cu toate acestea, în cazul în care este programat ca

    următoarea doză să fie administrată în interval de 8 ore, se va renunţa la doza omisă.

    Pacienţii vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani): Nu se recomandă ajustări ale dozei pentru
    pacienț ii vârstnici. Nu a fost observat un impact semnificativ al vârstei (interval: 28 ani – 87 ani) asupra farmacocineticii afatinib.

    Insuficienţă renală:
    Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu
    insuficienţă renală uşoară sau moderată. Nu este recomandat tratamentul cu afatinib la

    pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei< 30 mL/min).

    Insuficienţă hepatică: Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu
    insuficienţă hepatică uşoară (Child Pugh A) sau moderată (Child Pugh B). Nu este recomandat tratamentul cu afatinib la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child

    Pugh C).

    Ajustări ale dozei:
    Poate fi luată în considerare o creştere a dozei până la un
    maxim de 50 mg/zi la pacienţii care tolerează o doză iniţială de 40 mg/zi (de exemplu absenţa diareei, erupţie cutanată tranzitorie, stomatită şi alte reacţii adverse de grad CTCAE >1) în primul ciclu de tratament (21 zile pentru NSCLC pozitiv la mutaţia EGFR). Doza nu trebuie crescută la unii pacienţi la care s-a redus anterior doza. Doza zilnică maximă este de 50 mg.

     

    Reacţiile adverse simptomatice (de exemplu diaree severă / persistentă sau reacţii adverse la nivelul pielii) pot fi gestionate cu succes prin întreruperea temporară a tratamentului şi reduceri ale dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului cu

    afatinib, așa cum este prezentat în tabelul următor:

     

    Tabel: Ajustarea dozelor în cazul reacțiilor adverse

     

    Reacții adverse CTCAEa

     

    Dozele recomandate

    Grad 1 sau Grad 2

    Nu

    necesită

    Nu necesită ajustarea dozei

     

    întrerupereb

       

    Grad 2 (prelungităc sau

    Întrerupere

    până la

    Continuare cu reducerea dozei

    intolerabilă) sau Grad > 3

    Grad 0 sau Grad 1b

    cu câte 10 mgd

           

     

    a. Criteriile de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse ale NCI

    b. În caz de diaree, trebuie administrate imediat medicamente antidiareice (de exemplu loperamidă), iar administrarea acestora va continua în diareea persistentă până când diareea încetează.

    c. > 48 de ore de diaree şi / sau > 7 zile de erupţie cutanată tranzitorie

    d. Dacă pacientul nu tolerează 20 mg/zi, trebuie luată în considerare întreruperea permanentă a administrării afatinibului

     

  19. Criterii de reducere a dozei/întrerupere temporară/definitivă a tratamentului:

     

  20. acutizarea sau agravarea simptomelor respiratorii impune înreruperea administrării medicamentului până la stabilirea diagnosticului; dacă este diagnosticată boala pulmonară interstițială, trebuie întreruptă administrarea afatinibului și inițiat tratamentul corespunzător.

     

  21. apariția diareei severe impune fie întreruperea temporară fie reducerea dozei fie întreruperea permanentă a tratamentului cu afatinib.
  22. apariția reacţiilor cutanate severe necesită fie întreruperea temporară a tratamentului fie reducerea dozei de afatinib.
  23. dezvoltarea leziunilor buloase, pustuloase sau exfoliative severe impun

     

    întreruperea temporară sau permanentă a tratamentului cu afatinib

     

  24. dezvoltarea insuficienţei hepatice severe, impune oprirea administrării afatinibului

     

  25. apariția keratitei ulcerative, impune întreruperea temporară sau permanentă a tratamentului cu afatinib
  26. reducerea fracţiei de ejecţie impune întreruperea temporară sau permanentă a tratamentului.
  27. apariția insuficienţei renale severe impune întreruperea definitivă a tratamentului cu afatinib (clearance al creatininei< 30 mL/min).

     

    VI.    Perioada de tratament: Tratamentul va continua pana la progresia bolii sau
    până la apariţia unei toxicităţi inacceptabile.

     

    VII.    Monitorizarea tratamentului

    Pacienții vor fi monitorizați:

  28. imagistic (CT sau RMN sau PET)

    o periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru depistarea semnelor sau simptomelor de boală pulmonară interstițială

     

    o periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru apariția sau agravarea erupţiilor cutanate.

     

  29. periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru apariția reacțiilor adverse severe (ca de exemplu diaree, erupţii cutanate/acnee, paronichie şi stomatită) în

    special la pacienţii de sex feminin, la cei cu greutate mică şi la cei cu insuficienţă renală preexistentă

  30. periodic pentru identificarea disfuncţiei hepatice.

     

    o periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru identificarea afectării cardiace (va fi evaluată inclusiv FEvs), la pacienţii cu factori de risc cardiovascular şi cei cu afecţiuni care pot influenţa FEVS.

     

    o periodic sau ori de câte ori este indicat clinic pentru identificarea și tratarea afecțiunilor oculare

     

  31. periodic pentru detectarea insuficienței renale.

     

    VIII.    Prescriptori.

     

    Iniţierea tratamentului se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi