DERMATOCORTICOIZI

DCI: DERMATOCORTICOIZI

 

1. Introducere

  1. dermatocorticoizii reprezintă cea mai utilizată clasă de medicamente în dermatologie fiind indicaţi în majoritatea dermatozelor inflamatorii acute, subacute sau cronice.

     

  2. dermatocorticoizii sunt glucocorticoizi formulaţi farmacologic pentru administrare topică. Au în comun structura cortizolului. Anumite modificări structurale aduse moleculei de cortizol determină apariţia unui efect terapeutic antiinflamator.

     

  3. testul de vasoconstricţie permite clasificarea dermatocorticoizilor în funcţie de potenţă [1]
  4. dezvoltarea industriei farmaceutice a condus la apariţia a numeroase preparate cortizonice de uz topic, diferite atât ca potenţă (patru clase de potenţă) cât şi ca formă de prezentare (soluţie, cremă, unguent). Accesibilitatea nelimitată de prescripţia dermatologică şi efectele imediate spectaculoase au determinat utilizarea abuzivă, nejudicioasă, mai ales a dermatocorticoizilor superpotenţi. Pe termen lung consecinţele acestei abordări terapeutice s-au dovedit defavorabile prin reacţiile adverse locale şi/sau sistemice ale topicelor cortizonice (ex. atrofie, telangiectazii).

     

  5. diversitatea dermatocorticoizilor comercializaţi la ora actuală precum şi riscurile majore pe care le implică folosirea lor neadecvată fac necesară stabilirea unor principii generale de utilizare a acestei clase de medicamente.

     

  6. prezentul ghid are la bază „Consensul naţional privind utilizarea dermatocorticoizilor” elaborat de liderii de opinie ai dermatologiei româneşti [2]

     

  7. Clasificarea dermatocorticoizilor (după Societatea Română de Dermatologie)
    – clasa I – dermatocorticoizi cu potenţă scăzută

     

  8. hidrocortizon acetat
  9. clasa II – dermatocorticoizi cu potenţă medie
  10. flumetazon pivalat
  11. fluocortolon caproat
  12. triamcinolon acetonid

     

  13. clasa III – dermatocorticoizi cu potenţă mare
  14. fluocinolon acetonid

     

  15. halometazon monohidrat

     

  16. budesonid
  17. betametazon dipropionat
  18. hidrocortizon butirat
  19. fluticazon propionat
  20. metilprednisolon aceponat
  21. mometazon furoat

     

  22. clasa IV – dermatocorticoizi superpotenţi
  23. clobetazol propionat

     

    3. Dermatocorticoizi cu potenţă scăzută (clasa I)

  24. indicaţi în tratamentul afectărilor cutanate cu componentă inflamatorie discretă, pentru aplicaţii pe zone extrem de sensibile sau pe suprafeţe corporale întinse.

     

  25. reacţiile adverse sunt minore dar şi efectul lor terapeutic este modest.

     

  26. Dermatocorticoizi cu potenţă medie (clasa II)
  27. sunt reprezentaţi în principal de substanţe cu moleculă fluorurată.
  28. diferenţa de potenţă semnificativă între topicele cortizonice de clasă III şi II le face pe acestea din urmă inferioare din punct de vedere al eficacităţii terapeutice, în condiţiile în care prezenţa atomilor de fluor determină frecvent reacţii adverse locale ireversibile [3], [4].

     

  29. Dermatocorticoizi cu potenţă mare (clasa III)
  30. reprezintă indicaţia de elecţie în tratamentul majorităţii dermatozelor inflamatorii.
  31. pot fi utilizaţi în monoterapie, chiar de la debutul tratamentului sau în continuarea aplicaţiilor de dermatocorticoizi superpotenţi.

     

  32. este recomandată folosirea preparatelor de clasă III fără moleculă fluorurată (mometazon furoat, metilprednisolon aceponat, hidrocortizon butirat) care prezintă reacţii adverse minime.

     

  33. raportul eficienţă/reacţii adverse este maxim în cazul dermatocorticoizilor de nouă generaţie (mometazon furoat, fluticazon propionat, metilprednisolon aceponat)

     


     

    6. Dermatocorticoizi superpotenţi (clasa IV)

  34. se administrează de către medicul de specialitate dermato-venerologie în tratamentul dermatozelor severe doar pe perioade foarte scurte de timp (maxim 10 zile, pe suprafeţe corporale relativ reduse şi în special pentru zonele recalcitrante la terapie).

     

  35. după amorsarea efectelor inflamatorii iniţiale este recomandabilă folosirea dermatocorticoizilor nefluoruraţi de potenţă III sau I pentru evitarea apariţiei reacţiilor adverse.

     

  36. utilizarea îndelungată, pe suprafeţe corporale întinse a dermatocorticoizilor superpotenţi determină efecte secundare negative importante, atât sistemice (secundare absorbţiei transcutanate: supresia glandelor suprarenale, depresia imunitară, afectarea oculară, încetinirea creşterii şi favorizarea infecţiilor secundare), cât şi cutanate (atrofie, vergeturi, telangiectazii, acnee, foliculite). Acestea din urmă, adesea ireversibile, sunt din ce în ce mai des întâlnite, deoarece pacienţii nu sunt corect informaţi sau achiziţionează preparatele fără prescripţie medicală.

     

  37. pacienţii trebuie să fie corect informaţi despre riscurile aplicării abuzive ale acestor medicamente.

     

  38. Selecţia dermatocorticoidului

    – alegerea vehiculului

  39. unguentul – eficacitate mare, se administrează pentru tratamentul leziunilor cronice (hiperkeratozice, lichenificate, fisurate). Greu acceptat cosmetic.

     

  40. crema – se administrează pentru tratamentul leziunilor subacute şi acute. Este acceptată cosmetic. Are în compoziţie conservanţi posibil sensibilizanţi.

     

  41. loţiunea, spray-ul, gelul – acceptabilitate cosmetică maximă, indicate pentru tratamentul leziunilor acute şi al zonelor păroase. Conţin alcool sau propilen glicol care pot determina senzaţie de arsură la aplicare.

     

    – tipul leziunii

  42. leziuni acute, tegumente subţiri – se preferă dermatocorticoizi nefluoruraţi clasa (III)
  43. leziuni cronice, tegumente groase – se preferă dermatocorticoizi clasa III eventual IV
  44. tegumentele sensibile (faţă, pliuri) necesită administrarea de dermatocorticoizi cu profil de siguranţă ridicat (clasa III nefluoruraţi)

     

    8. Administrarea dermatocorticoidului

     

  45. dermatocorticoidul se administrează topic singur şi nu în combinaţie cu un alt preparat cortizonic (pe o reţetă nu se pot afla 2 preparate cortizonice de clasă III fără moleculă fluorurată)

     

  46. cantitatea de dermatocorticoid administrată este în conformitate cu sistemul „unităţii falangiene”) – Anexă
  47. suprafaţa maximă pe care poate fi administrat dermatocorticoidul este de 30%.

     

    ANEXA 1

     

    Sistemul unităţii falangiene

    O unitate falangiană echivalează cu aproximativ 2,5 cm sau 0,5 g de preparat topic (cremă sau unguent). Pentru tratamentul corect se recomandă următoarele cantităţi, suficiente pentru acoperirea diferitelor regiuni ale corpului.

     

    regiunea

    3

    6 luni

    1

    – 2 ani

     

    3

    – 5 ani

    6 – 10 ani

     

    adult

    1 FTU

    1,5

    FTU

    1,5

    FTU

     

    2 FTU

     

    2,5

    FTU

     

    fată şi gât

     

    FTU

     

    torace anterior

     

    1 FTU

    2

    FTU

    3

    FTU

     

    3,5

    7

    FTU

     

    torace posterior

     

    1,5 FTU

    3

    FTU

    3,5 FTU

    5 FTU

    7

    FTU

     

    (+ fese)

       

    1 FTU

    1,5 FTU

    2

    FTU

     

    2,5

    FTU

    3

    FTU

     

    membru superior

       

    FTU

    – mână

       

    1,5 FTU

    2

    FTU

    3

    FTU

     

    4,5

    FTU

    6

    1

    membru inferior

       

    FTU

     

    – picior

                       

    2

    FTU

     

     

    N.B.

    Cantitatea maximă de dermatocorticoizi administrată corect – 30% din suprafaţa corporală – este de 2 tuburi de medicament săptămânal.