EPTACOG ALFA ACTIVATUM

DCI: EPTACOG ALFA ACTIVATUM

 

I. Definiţia afecţiunii:

Hemofilia congenitală este o afecţiune hematologică, caracterizată prin absenţa unuia dintre factorii coagulării: FVIII (hemofilie A) sau FIX (hemofilie B). Afectează aproape în exclusivitate numai sexul masculin şi este întâlnită în toate clasele socio -economice, demografice sau etnice. În aproape o treime din cazurile de hemofilie nu există un istoric familial al bolii şi se presupune că este datorată unei mutaţii genetice spontane.

 

Incidenţa hemofiliei congenitale este de 1: 5,000 băieţi nou-născuţi şi se estimează că în lume sunt aproximativ 350,000 persoane cu hemofilie severă sau moderată, de tip A sau B.

 

Apariţia anticorpilor este una dintre cele mai serioase complicaţii ale terapiei
de substituţie la pacienţii cu hemofilie congenitală.

 

Inhibitorii sunt anticorpi anti FVIII sau FIX, care reduc dramatic efectul hemostatic al concentratelor de FVIII sau FIX, astfel încât tratamentul devine ineficient.

 

Inhibitorii apar cel mai frecvent la pacienţii cu forme severe de boală şi duc la creşterea mortalităţii şi morbidităţii.

 

II. Stadializarea afecţiunii:

Incidenţa inhibitorilor este de aproximativ 15 – 30% la pacienţii cu hemofilie A, iar în hemofilia B incidenţa inhibitorilor este mai scăzută (aproximativ 5%). Într-un studiu danez, mortalitatea pacienţilor cu hemofilie şi inhibitori a fost de 5,3 ori mai mare decât cea a pacienţilor fără inhibitori.

 

Fără acces la tratament, hemofilia este o afecţiune letală.

 

  1. Criterii de includere: (vârstă, sex, parametrii clinico-biologici etc.)
    NovoSeven(R) este indicat pentru tratamentul episoadelor de sângerare şi pentru

     

    prevenirea sângerării legată de proceduri invazive sau intervenţii chirurgicale la următoarele grupuri de pacienţi:

     

  2. pacienţi cu hemofilie ereditară şi valori ale inhibitorilor factorilor de coagulare VIII sau IX într-un titru > 5 UB

     

  3. pacienţi cu hemofilie ereditară la care se aşteaptă un răspuns anamnestic intens la administrarea de factor VIII sau IX

     

  4. pacienţi cu hemofilie dobândită

    indiferent de vârstă sau sex (în cazul hemofiliei dobândite).

     

    IV. Tratament: (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)

     


     

    a. Hemofilia A sau B cu inhibitori sau cu răspuns anamnestic crescut

     

    Episoade de sângerări uşoare sau moderate (inclusiv tratamentul la domiciliu) Iniţierea precoce a tratamentului s-a dovedit eficace în tratarea sângerărilor

     

    articulare uşoare sau moderate, musculare şi cutaneo-mucoase. Se pot recomanda două regimuri de dozaj:

     

  5. două până la trei injecţii a câte 90 µg/kg administrate la intervale de trei ore;
    dacă este necesară continuarea tratamentului, poate fi administrată o doză suplimentară de 90 µg/kg;

     

  6. o singură injecţie cu 270 µg/kg.

    Durata tratamentului la domiciliu nu trebuie să depăşească 24 de ore. Episoade de sângerări severe

     

    Doza iniţială recomandată este de 90 µg/kg şi poate fi administrată în drum spre spital în cazul pacienţilor trataţi în mod uzual. Dozele următoare variază în funcţie de tipul şi severitatea hemoragiei. Un episod hemoragie major poate fi tratat timp de 2 – 3 săptămâni sau mai mult, dacă se justifică din punct de vedere clinic.

     

    Proceduri invazive/intervenţii chirurgicale

     

    Imediat înainte de intervenţie trebuie administrată o doza iniţială de 90 µg/kg. Doza trebuie repetată după 2 ore şi apoi la intervale de 2 – 3 ore în primele 24 – 48 ore, în funcţie de tipul intervenţiei efectuate şi de starea clinică a pacientului. Pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore pot fi trataţi timp de 2 – 3 săptămâni până la obţinerea vindecării.

     

    Dozajul la copii:

     

    Copiii au clearance-ul mai rapid decât adulţii, de aceea pot fi necesare doze mai mari de rFVIIa pentru a se obţine concentraţii plasmatice similare celor de la adulţi.

     

     

    b. Hemofilia dobândită

     

    Doze şi intervalul dintre doze

    NovoSeven trebuie administrat cât mai curând posibil după debutul sângerării. Doza iniţială recomandată, administrată injectabil intravenos în bolus, este de 90 µg/kg. Intervalul iniţial dintre doze trebuie să fie de 2 – 3 ore. Odată obţinută hemostaza, intervalul dintre doze poate fi crescut succesiv, la fiecare 4, 6, 8 sau 12 ore pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar.

     

    V. Monitorizarea tratamentului: (parametrii clinico-paraclinici, periodicitate)
    Nu este necesară monitorizarea tratamentului cu NovoSeven. Severitatea sângerării şi răspunsul clinic la administrarea de NovoSeven trebuie să orienteze dozele necesare. S-a dovedit că după administr area de rFVIIa timpul de protrombină (TP) şi timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT) se scurtează,

     

    însă nu s-a demonstrat o corelaţie între TP, aPTT şi eficacitatea clinică a rFVIIa.

     

    VI. Criterii de excludere din tratament:

    Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare, cum sunt intoleranţa la fructoză, sindromul de malabsorbţie a glucozei sau insuficienţa zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

     

    Hipersensibilitatea cunoscută la substanţa activă, la excipienţi, sau la proteine de şoarece, hamster sau bovine poate fi o contraindicaţie la utilizarea NovoSeven.

     

  7. reacţii adverse:

    Din experienţa acumulată după punerea pe piaţă a medicamentului, reacţiile adverse sunt rare (< 1/1000 doze standard). După analiza pe clase de organe, aparate şi sisteme, frecvenţa raportărilor reacţiilor adverse după punerea pe piaţă a medicamentului, incluzând reacţiile grave şi mai puţin grave au inclus: reacţii alergice, evenimente trombotice arteriale, evenimente trombotice venoase, (la pacienţii predispuşi la asemenea afecţiuni) etc.

     

  8. co-morbidităţi

    În stări patologice în care factorul tisular poate fi exprimat mai mult decât se consideră a fi normal, tratamentul cu NovoSeven ar putea asocia un risc potenţial de dezvoltare a evenimentelor trombotice sau de inducere a coagulării intravasculare diseminate (CID). Astfel de situaţii pot include pacienţi cu boală aterosclerotică avansată, sindrom de zdrobire, septicemie sau CID.

     

    – non-responderi

    NovoSeven este tratamentul de elecţie pentru persoanele cu hemofilie congenitală cu inhibitori datorită eficacităţii sale crescute, debutului rapid de acţiune şi siguranţei virale. Studiile au demonstrat o eficacitate de 92% în primele 9 ore de la administrare pentru doza de 90 µg/kg şi de 90.5% pentru doza unică de 270 µg/kg.

    Iniţierea precoce a tratamentului creşte eficacitatea NovoSeven.

     

    – non-compliant – nu este cazul

    Doza unică de NovoSeven(R) de 270 mcg/kg creşte complianţa la tratament, scade necesitatea administrărilor intravenoase multiple, duce la conservarea patului

     

    venos. Reducerea numărului de injecţii duce şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor.

     

    VII. Reluare tratament: (condiţii)

    doar pentru afecţiunile în care există
    prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatita cronică virală)

     

    – nu este cazul

     

    VIII. Prescriptori

  9. medici hematologi
  10. medici de specialitate cu competenţă în hematologie
  11. medici de specialitate anestezie şi terapie intensivă
  12. medici pediatri