PROTOCOL DE TRATAMENT ÎN DUREREA NEUROPATĂ

PROTOCOL DE TRATAMENT ÎN DUREREA NEUROPATĂ

 

Tratamentul durerii neuropate este unul complex care asociază atât tratament medicamentos cât şi non-medicamentos.

 

În funcţie de etiologia durerii neuropate, se pot utiliza mai multe clase de medicamente după cum urmează:

 

  1. Polineuropatia dureroasă (cea mai frecventă cauză fiind polineuropatia diabetică):

     

    a. Medicamentele cu dovezi de eficacitate sunt reprezentate de antidepresivele triciclice, duloxetinum, venlafaxinum, gabapentinum, pregabalinum, derivaţi opioizi puternici şi tramadolu (clasa I, nivel A de evidenţe)

     

    b. Medicaţia trebuie iniţiată cu doze mici crescătoare şi ajustată în funcţie de toleranţa/comorbidităţile pacientului şi de eficacitatea clinică a tratamentului

     

    i. De primă intenţie se recomandă antidepresive triciclice sau anticonvulsivante de tipul gabapentinum/pregabalinum (nivel A de evidenţe)

     

  2. Duloxetinum şi venlafaxinum sunt recomandate ca linia a doua de tratament dar sunt preferate în cazul pacienţilor cu afecţiuni cardiace

     

  3. Derivaţii opioizi puternici şi lamotrigina sunt indicaţi ca medicaţie de linia a doua/a treia (nivel B)

     

    c. În cazul polineuropatiei din infecţia HIV, nu există dovezi cu privire la eficacitatea vreunui tratament

     

  4. Nevralgia postherpetică:

    a. Medicaţie de linia 1 (nivel A de evidenţe)

    i. Antidepresive triciclice

  5. Pregabalinum

     

  6. Gabapentinum
  7. Lidocaina topic

    b. Medicaţie de linia a 2-a:

    i. Opioizi puternici

     

  8. Nevralgia idiopatică de trigemen: a. Medicaţie de linia 1:

     

  9. Carbamazepina cu doze între 200 – 1200 mg/zi (nivel A de evidenţe)
  10. Oxcarbazepina cu doze între 600 şi 1800 mg/zi (nivel B de evidenţe) b. Medicaţia de linia a 2-a:

     

  11. Baclofen
  12. Lamotrigina

     

    c. Având în vedere caracterul cronic recurent al atacurilor dureroase, trebuie ca pacientul să-şi adapteze doza de medicamente la frecvenţa crizelor

     

    d. La pacienţii la care tratamentul medicamentos nu dă rezultate trebuie avut în vedere şi tratamentul chirurgical

     

    4. Durerea de cauză centrală:

    a. Reprezintă durerea cauzată de o leziune la nivel SNC

     

    b. Ea poate să apară după un AVC, traumatism spinal, scleroză multiplă sau alte etiologii

     

    c. Tratamentul trebuie bazat pe principiile generale ale tratamentului din durerea neuropată periferică şi pe profilul de siguranţă al medicamentului

     

    i. Medicaţia de linia 1:

  13. În durerea după AVC sau traumatism spinal şi în scleroza multiplă se recomandă pregabalinum, gabapentinum sau antidepresive triciclice (nivel B
    de evidenţe)

     

    ii. Medicaţia de linia a 2-a:

  14. Lamotriginum (nivel B de evidenţe)

     

     

     

    5. În alte afecţiuni dureroase neuropatice:

     

    a. Infiltrarea neoplazică

    b. Durerea posttraumatică sau postchirurgicală c. Sindromul membrului fantomă

     

    d. Sindromul Guillain-Barre

     

    e. Durerea neuropată de cauze multiple

     

    i. În toate aceste afecţiuni se recomandă utilizarea de antidepresive triciclice sau pregabalinum sau gabapentinum sau carabamazepinum în concordanţă cu toleranţa şi eficacitatea clinică (nivel I şi II de evidenţe)