RUXOLITINIBUM

DCI: RUXOLITINIBUM

 

 

 

  1. Indicație:

     

  2. Mielofibroza primară (mielofibroză idiopatică cronică),
  3. Mielofibroza secundară post-policitemie vera (PV) sau post-trombocitemie esenţială

    (TE).

     

     

  4. Criterii de includere:

     

  5. tratamentul splenomegaliei sau simptomelor asociate bolii la pacienţi adulţi cu: o mielofibroză primară (mielofibroză idiopatică cronică),

     

    o mielofibroza post-policitemie vera sau post-trombocitemie esenţială.

  6. Criterii de excludere de la tratament:

     

  7. Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
  8. Sarcina
  9. Alaptare

     

     

    IV.    Criterii de diagnostic:

  10. Mielofibroza primara ( Criterii de diagnostic conform clasificării OMS 2008):

     

  11. Criterii majore (obligatorii):

     

  12. Proliferare megacariocitară şi atipie acompaniată fie de fibroză colagenică fie de fibroză reticulinică
  13. Excluderea diagnosticului de LGC, SMD, PV şi alte neoplazii mieloide

     

  14. Prezenţa JAK2V617 sau a altor markeri clonali sau lipsa evidenţierii fibrozei reactive la nivelul măduvei osoase.
  15. Criterii aditionale (pentru diagnostic e necesar sa fie indeplinite minim 2 criterii din 4):
  16. Leucoeritroblastoza

     

  17. Creşterea nivelului seric al LDH o Anemie
  18. Splenomegalie palpabilă

     

     

  19. Mielofibroza secundara post Policitemia Vera (PV) si post Trombocitemie Esentiala (TE)(Conform IWG-MRT (International Working Group for Myeloproliferative Neoplasms
    Research and Treatment))
  20. Post PV:
  21. Criterii necesare (obligatorii):
  22. Diagnostic anterior de PV conform criteriilor OMS

     

  23. Fibroză de măduvă osoasă de grad 2-3 (pe o scală 0-3) sau grad 3-4 (pe o scală 0-4)

     

  24. Criterii aditionale (pentru diagnostic e necesar sa fie indeplinite minim 2 criterii
    din 4):

     

  25. Anemia sau lipsa necesitatii flebotomiei în absenta terapiei citoreductive

     

  26. Tablou leucoeritroblastic în sangele periferic
  27. Splenomegalie evolutiva

     

  28. Prezenta a minim unul din trei simptome constitutionale: pierdere în greutate>10% in 6 luni, transpiratii nocturne, febra >37.50 de origine necunoscuta

     

  29. Post TE:
  30. Criterii necesare (obligatorii):
  31. Diagnostic anterior de TE conform criteriilor OMS
  32. Fibroză de măduvă osoasă de grad 2-3 (pe o scală 0-3) sau grad 3-4 (pe o scală 0-4)

     

  33. Criterii aditionale (pentru diagnostic e necesar sa fie indeplinite minim 2 criterii
    din 5):

     

  34. Anemia şi scaderea hemoglobinei fata de nivelul bazal
  35. Tablou leucoeritroblastic în sangele periferic
  36. Splenomegalie evolutiva

     

  37. Prezenta a minim unul din trei simptome constitutionale: pierdere în greutate, transpiratii nocturne, febra de origine necunoscuta
  38. Valori crescute ale LDH

    V.Tratament:

  39. Doze:

     

  40. doza iniţială recomandată de Ruxolitinib este:
  41. 15 mg de două ori pe zi, pentru pacienţii cu un număr de trombocite între

    100000/mm3 şi 200000/mm3, şi

     

  42. 20 mg de două ori pe zi, pentru pacienţii cu un număr de trombocite de peste 200000/mm3.

     

  43. există informaţii limitate pentru a recomanda o doză iniţială pentru pacienţi care prezintă un număr de trombocite între 50000/mm3
    şi <100000/mm3. Doza iniţială maximă recomandată pentru aceşti pacienţi este de 5 mg de două ori pe zi, fiind necesară precauţie la creşterea treptată a dozei la aceşti pacienţi.

     

  44. Ajustarile dozei:
  45. Dozele trebuiesc crescute treptat pe baza profilului de siguranţă şi eficacitate.
  46. Tratamentul trebuie oprit în cazul unui număr de trombocite sub 50000/mm3 sau al unui număr absolut de neutrofile sub 500/mm3. După revenirea numărului de trombocite şi neutrofile la valori situate peste aceste valori, se poate relua administrarea dozei la 5 mg de două ori pe zi şi, treptat, se poate creşte doza, cu monitorizarea atentă a hemogramei, inclusiv numărarea separată a leucocitelor.

     

  47. Reducerea dozei trebuie avută în vedere dacă numărul de trombocite scade sub 100000/mm3, cu scopul de a evita întreruperile dozei din cauza trombocitopeniei.
  48. Dacă eficacitatea este considerată insuficientă, iar numărul de trombocite şi neutrofile adecvat, dozele pot fi crescute cu maximum 5 mg de două ori pe zi.

     

  49. Doza iniţială nu trebuie crescută în primele patru săptămâni de tratament, iar ulterior la intervale de minimum 2 săptămâni.
  50. Doza maximă de Ruxolitinib este de 25 mg de două ori pe zi
  51. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), doza iniţială recomandată pe baza numărului de trombocite la pacienţii cu MF va fi redusă cu aproximativ 50% şi administrată de două ori pe zi.

     

  52. La pacienţii cu orice grad de insuficienţă hepatică, doza iniţială recomandată în funcţie de numărul de trombocite trebuie redusă cu aproximativ 50% şi va fi administrată de două ori pe zi. Dozele următoare trebuie ajustate pe baza monitorizării atente a

    siguranţei şi eficacităţii.

     

  53. Tratamentul trebuie continuat atâta timp cât raportul risc – beneficiu rămâne pozitiv.

     

     

    Monitorizarea tratamentului
    :

     

  54. inainte de iniţierea tratamentului cu Ruxolitinib, trebuie efectuată o hemogramă completă (inclusiv numărarea separată a leucocitelor).
  55. hemograma completă (inclusiv numărarea separată a leucocitelor) trebuieefectuata la fiecare 2-4 săptămâni până la stabilizarea dozelor de Ruxolitinib, apoi conform indicaţiilor clinice.

     

     

    Criterii de intrerupere a tratamentului:

     

  56. tratamentul trebuie întrerupt după 6 luni dacă nu a existat o reducere a dimensiunii splinei sau o îmbunătăţire a simptomelor de la începerea tratamentului.
  57. tratamentul cu ruxolitinib va fi întrerupt definitiv la pacienţii care au demonstrat un anumit grad de ameliorare clinica dacă menţin o creştere a lungimii splinei de 40% comparativ cu dimensiunea iniţială (echivalentul, în mare, al unei creşteri de 25% a volumului splinei) şi nu mai prezintă o ameliorare vizibilă a simptomelor aferente bolii.

     

  58. Intoleranta la tratament

     

     

    VI.    Prescriptori:

     

  59. iniţierea se face de către medicii din specialitatile hematologie (sau oncologie medicală, după caz )
  60. continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii desemnaţi.