TRATAMENT IMUNOMODULATOR – SCLEROZA MULTIPLĂ

DCI: TRATAMENT IMUNOMODULATOR – SCLEROZA MULTIPLĂ

 

 

 

 

Scleroza multipla reprezinta cea mai invalidanta boala a adultului tanar, afectand un numar important de pacienti la varsta de maxima activitate socio -profesionala, avand deci implicatii socio-economice semnificative dar si determinand o alterare severa a calitatii vietii acestor pacienti. Singurul tratament modificator al evolutiei bolii eficient deocamdata aprobat la pacientii diagnosticati cu scleroza multipla, pe plan intern si international, este cel imunomodulator, pentru: sindromul clinic izolat ( CIS ), forma cu recurente si remisiuni si in stadiile initiale ale formei secundar progresive, precum si pentru recurentele care pot sa apara in formele progresive de boala. Acest tip de tratament este unul de preventie secundara a invalidarii severe (fizice si mentale) la pacientii cu scleroza multipla intrucat in aceasta afectiune nu se cunoaste in prezent un tratament curativ.

Studiile cost-eficienta au evidentiat in mod clar faptul ca daca tratamentul imunomodulator este introdus cat mai aproape de momentul debutului clinic, de preferat in stadiul de „sindrom clinic izolat” (CIS) (cel putin pentru interferonul beta 1b, interferonul beta 1a – atat pentru forma cu administrare i.m., cat si s.c. – si pentru glatiramer acetat), cheltuielile directe dar mai ales cheltuielile indirecte (in primul rand cele legate de tratamentul cu imunomodulatoare modificatoare ale evolutiei bolii) sunt semnificativ mai mici decat daca tratamentul se initiaza in formele mai avansate de
boala.

 

Criteriile de includere a pacientilor cu scleroza multipla in tratamentul imunomodulator

 

  1. tulburări psihiatrice, în special depresia medie sau severă(1)

     

    o    afecţiuni hematologice grave, afecţiuni hepatice grave, neoplazii, insuficienta renala severa, alte afectiuni cu risc vital sau de agravare,
    incompatibile cu medicamentele imunomodulatoare indicate, infectie

     

    HIV

     

  1. sub tratament pacientul face cel putin 1 recadere clinica iar examenul IRM cerebral si spinal evidentiaza cel putin 9 leziuni noi pe imaginile T2 sau cel putin 1 leziune hipercaptanta intr-un an